2 Month Baby Alex Update

Wow, acum imi dau seama ca am fost pe punctul de a incepe articolul asta deja de doua ori: prima data acum o luna, cand am zis ca e momentul sa va povestesc de prima luna de viata a lui Alex, iar a doua oara inainte de revelion, cand am vrut sa astern cateva ganduri despre anul care tocmai s-a incheiat. Ahaaa, pace buna, vorba romanului, nicio sansa:))). Nicio sansa, pentru ca baietelul asta al meu, care astazi implineste 2 luni de viata ( care mi se pare ca au fost cat o  jumatate de an ), mi-a consumat mai mult timp si energie decat as fi crezut vreodata ca dispun.

Prima luna cu el a fost foarte grea, grea din punct de vedere al somnului noaptea. Nu a dormit aproape deloc, timp in care doar plangea ( durerile astea mari de burtica, un adevarat chin pentru bebelusi ), ceea ce a rezultat doi parinti epuizati, storsi parca de orice putere si speranta pe moment, ca lucrurile s-ar mai putea indrepta vreodata. Total gresit, pentru ca dupa o luna, singur si-a reglat somnul de noapte, iar acum doarme pana dimineata la ora 9 fara probleme. Deci atunci cand crezi ca lumea se darama peste tine, putere si rabdare primesti de undeva, si lucrurile cumva se rezolva in timp.

Daaaar, crizutele de plans s-au mutat ziua:))). Vai si cat m-am rugat sa doarma noaptea, ca altceva nu-mi doresc mai mult. Da fix!! Logic ca acum imi ziceam: „Hmmm, macar un pic de s-ar linisti, sa ma pot juca cu el, sa-l pupacesc tot timpul, sa nu fie plimbatul pana la hota principala activitate”. Da, vroiam tot mai multe de la bietul copil.

La un moment dat am facut asa parca un blocaj, o frica ce-o aveam sa merg cu el undeva, afara sau in vizite, de frica sa nu planga tare, mai bine stateam toata ziua in casa. Era vorba de fapt de confortul meu, sa nu il aud ca plange mult. Stiati ca plansul unui bebelus e cel mai stresant sunet pentru un adult ?!

Incet a inceput sa fie atent in jur, sa aiba reactii, iar primul ras pe masa de infasat ne-a topit la propriu ( emoji cu ochii inimioare <3 ). Ii plac foarte tare si sunetele destul de puternice, Clau s-a conformat si are adevarate scenete pe care i le tine atunci cand il mai punem pe spate la socializat:))). Eu din timpul sarcinii mi-am zis ca nu o sa fiu stresata in ceea ce-l priveste pe Alex, ma refer la lucrurile minore. Si asa si e, oricine il poate lua in brate, pupa ( dragostea si atentia nu au cum sa faca rau unui copil, trust me ), sa stea cu el, la orice bubita mica sau iritatie nu ma impacientez deloc, pentru ca stiu ca sunt lucruri normale. In momentul in care nu am mai putut alapta ( am facut-o timp de o luna si 3 saptamani, dupa care a refuzat sanul ) si am trecut exclusiv pe lapte praf, nu am simtit nicio urma de vinovatie, pentru ca stiu ca va creste la fel de bine si cu o formula preparata, daca avem grija ca in rest sa nu-i lipseasca nimic si ne fereste Dumnezeu de raceli sau boli urate. Sunt unele lucruri pe care nu le poti controla, iar faptul ca te stresezi face mai mult rau decat bine:). La fel cu tonele de creme si lotiuni, am o crema pentru zona scutecului, pe care nu o folosesc la fiecare schimbat si un gel pentru spalat, special pentru copii. Atat, nu vad necesare sutele de creme pe care le gasim la tot pasul, mai ales daca copilul nu are o reala problema care sa necesite folosirea lor.

Acum se trezeste in jur de ora 9 dimineata, pe timpul noptii mananca de 2 ori, ii fac rapid o sticluta de lapte dupa care adoarme imediat. Dupa ce il schimb, il pun putin in leagan, unde sta cam 30 de minute, daca e bine dispus, timp in care imi beau cafeaua si mai dau o tura de Instagram. Apoi il mai iau la o tura de plimbat si adoarme, putin de tot, dar doar in brate, odata pus jos zici ca il electrocutezi:(.

Viata noastra s-a schimbat mult, e si normal. Stiu ca auzi in stanga dreapta de la mamici cum efectiv uneori nu ai timp de absolut nimic, mai ales cand e atat de mic, dar chiar asa e. Haha, sfatoasa de mine zicea inainte:” Neeee, n-am cum sa nu am timp dimineata de un machiaj rapid, un dus sau o cana de cafea cu frisca, doar e un bebelus pe care il pui in leagan sau in patut si sta acolo cu ochii-n sus!”. Din nou, da, fix asa!!!:))) Da, am timp si chiar imi fac dimineata timp pentru asta, dar doar daca il tine Claudiu si se ocupa de el sau vine Adela si din nou sta cu el. Altfel nu. Pentru ca nu ai cum, mai ales daca nu e cel mai chill copil sa stea singur vreo 20 de minute. Dar incerc pe cat posibil sa am ritualurile astea dimineata, macar astea sa le mai am, pentru ca ma ajuta mult psihic. La fel e si cu pozele, daca mai vroiam sa am cate o poza mai christmassy sa tin in viata si contul de Instagram, le puteam pregati toate cand era Adela sau mama aici si ma ajuta.

In tot acest timp am trecut la tot felul de stari, ganduri si emotii. Si oricat ai vrea ca totul sa fie doar lapte si miere, nu e, pentru ca stiu si incep sa inteleg ca poti duce multe ca parinte, dar uneori cedezi si ai impresia ca totul merge rau. Pentru ca da, e copilul meu, il iubesc si e o binecuvantare in viata, dar imi dau voie sa-mi fie dor de vechile mele obiceiuri, de cafeaua inca fierbinte, de serile linistite alaturi de Clau pe canapeaua noastra, sa fac curatenie in casa de la A la Z…de linistea profunda a casei:)). Sunt gandurile mele de acum, stiu ca toate astea se vor schimba, el va creste si incet, incet lucrurile se vor aseza si ne vom adapta tot mai bine la noul rol. Dar adaptarea asta la noua viata, dureaza, si am invatat sa nu o grabesc. Sunt foarte recunoscatoare ca il am pe Clau alaturi, care e implicat la fel ca si mine ( fara ajutorul lui nu stiu ce as fi facut ), pe Adela si pe mama. Stiu ca sunt mamici care se descurca singure si am o apreciere extraordinara pentru ele. Si pentru mamicile care ma urmaresc sau viitoarele mamici, vorbiti mereu despre sentimentele voastre, despre orice greu aveti, oricui credeti ca v-ar asculta ( cel mai de preferat sotului, mamei, surorii sau unei persoane apropiate voua ), nu incercati sa mascati greutatile si sa faceti sa para ca totul e roz. Pe mine ma ajuta, de asta si indraznesc sa va scriu asta:).

Rezolutiile pentru noul an: sa am cat mai multa rabdare cu Alex si intelegere cu carul pentru plansul lui uneori de neoprit, sa reusesc sa mai fac cate-un insta story cu machiaje diferite si sa reincep in forta articolele pe blog, sa fiu consecventa si cat mai creativa de frumos..pentru voi:).

Happy New Year, beautiful people!!! 

Si cateva instantanee din telefon 🙂

You May Also Like

5 Comments

  1. 1

    Am citit cu interes fiecare rand, pentru ca, urmeaza sa nasc azi-maine. Iti multumesc ca ai scris atat de sincer, si nu e un articol in care totul e lapte si miere, ca mai apoi cand voi fi coplesita la randul meu, sa am impresia ca fac eu ceva gresit, ca nu sunt o mama buna.
    Am emotii, nu stiu cum va fi, dar cu siguranta mamele au super puteri si dragostea pentru ingerasi le intaresc, oferindu le energie incomensurabila, si la sfarsitul zilei reusesti sa si zambesti.
    ☺️ Toate cele bune, si sanatate din plin! Ca e cea mai importanta!

  2. 2

    Eu te inteleg perfect. Si eu aveam impresia ca o sa o pun jos si se va distra singura si eu imi vad de treaba. Ce e drept, acum cam asa face numai ca trebuie sa fiu cu ochii pe ea ca a inceput sa se ridice in picioare si nu se stie ce face si cum pica.
    Cand era mai micuta, nu avea crize de plans noaptea, ci seara si se linistea doar cu Rock Tv :)) Am incercat toate solutiile pentru colici, nimic nu a fost wow. Infacol a fost bunicel in schimb.
    Extra griji nu ne facem nici noi. La inceput ii sterilizam cam tot, apoi treptat nu am mai sterilizat din ele, iar acum deloc. Mai ales ca a inceput sa linga si covorul…. E bine sa isi faca imunitate. La fel si cu caldura din camera, noi avem 19 grade, si daca e prea cald nici nu poate sa doarma:p

    E tot mai fain chiar daca usor nu e. Eu am mare noroc cu mama mea care ma ajuta, chiar daca stiu ca m-as descurca si singura ca e destul de cuminte, insa asa reusesc sa imi mai fac si eu din treaba, din tabieturi.

    Mai astept povesti frumoase de la tine:D

  3. 3

    Frumusete mică; e un super dragalas. Într-adevăr e greu si nici eu nu stiu cum se descurcă alte mame care nu au ajutor. Si mie mi-e dor câteodată de zilele când nu aveam bebe, când vedeam un film intreg fără întreruperi cum se întâmplă acum :)) In cazul nostru nu pot spune ca s-au așezat vreodată treburile caci tot timpul a apărut ceva, de exemplu când credeam ca in sfarsit avem un program de somnic nu dura mult si se schimba cu totul. Răbdare multă!

  4. 4

    Te ințeleg foarte bine,si eu am un bebeluș de 3 saptamani si chiar tot ce povestesti in articol mi se intimpla si mie 🙈 E foarte greu la inceput, si chiar conteaza mult sa ai ajutor. Am noroc ca mama este mereu linga mine si barbatul meu.

  5. 5

    Wow.. Eu doar ce te-am descoperit azi , pe instagram 💗 in primul rand , ce minune de copil! Astept si eu un baietel, cam peste 7 saptamani 🙂 asa ca, dupa ce am citit articolul despre rujul rosu, le-am cautat pe cele despre sarcina si Alex. Sunt utile si frumos scrise, cu siguranta bine venite pt mamici sau pentru cele ce indragesc bebelusii. Ar fi foarte interesant un articol despre rutina/ziua bebelusului tau, si cateva detalii despre produsele pe care le folosesti:crema, lapticul, de unde ii cumperi hainutele astea asa frumoase! Mult succes ! Ps: ador si rujurile, dar momentan ma fascineaza bebelusii :))

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>