Alex Birth Story

Seara dinainte de 3 noiembrie ( data stabilita pentru venirea pe lume a lui Alex ), a venit mult mai repede decat ne asteptam. Pe cat de speriati si panicati credeam ca o sa ne prinda seara cu pricina, am fost foarte relaxati, ne-am facut un gris cu lapte, presarat pe alocuri cu cacao Nesquik si ne-am pus la cateva episoade din Friends.

Am mai trecut anul trecut printr-o operatie si, cum de fel ma stiu foarte prapastioasa si speriata de durere, ma asteptam sa ma ia tot felul de palpitatii, sa nu dorm, sa-mi fie rau etc. Dar am fost mai linistita ca oricand, cred ca asteptam mult prea tare sa scap de greutatea corpului, sa ma pot misca in voie, sa nu mai merg la baie de 100 de ori pe noapte si…sa il cunosc pe Alex:). In ultimele zile mi s-a accentuat foarte tare curiozitatea de a-l vedea, cum e, cum arata, pe tot parcursul sarcinii gandindu-ma mai mult la sanatatea lui si…sa fie cuminte:))).

Dimineata, dupa un somn destul de lung si odihnitor, mi-am facut dusul, m-am machiat, mi-am urmat rutina mea din fiecare dimineata si asta m-a facut sa ma simt bine, linistita si sa plec doar cu ganduri bune si pozitive spre clinica.

Am ales sa nasc prin cezariana pentru ca asa am simtit eu ca-mi va fi cel mai usor si mai comod, mi-e si foarte frica de durere ( call me an egoist ) si stiam de destul de mult timp ca, atunci cand va veni momentul sa o fac, o sa aleg modalitatea asta.

Pe la ora 13 am intrat in sala ( am nascut la clinica Novogyn ) si au inceput sa ma pregateasca. Cel mai groaza din toata operatia mie mi-a fost de pusul branulei si injectia in coloana:)))). Am inceput sa povestesc cu asistentele si doctorii din sala, sa imi mai distrag atentia, apoi am inceput sa ma pregatesc psihic pentru injectie ( proleme!:))) ). Exact in momentul in care mi-a explicat ce o sa simt, cum o sa fie si cel mai important, sa nu ma trag, cum am simtit ca intra acul, pac, m-am tras in fata ( clasic ). A venit una din asistente si m-a tinut, apoi incet, incet nu am mai simtit nimic. Dupa ce m-au intins si au inceput sa ma dea cu betadina pe burta, am tinut sa anunt eu doctorii ca e ok anestezia sigur, ca eu simt cum ma face cu ceva rece pe burta:))). Insistam cu intrebarea mea, sa fiu sigura ca tine anestezia, la care asistenta care ma tinea de mana:” Imediat il vedem pe Alex, doamna doctor v-a taiat deja!”.

La ora 13:31( data nasterii 3.11 ) l-am auzit. Avea un plans mai infundat, nu era plansul ala care il auzeam eu prin filme, am si intrebat, de ce plange asa urat, e ok?! Evident ca era ok, l-au pus imediat la curatat si apoi l-am putut auzi in toata puterea lui. Toti vorbeau in sala cat e de frumos si de lung, abia asteptam sa-l vad. Mi l-au dat sa-l vad si sa-l iubesc cateva minute, dupa care mi s-a rupt filmul si m-am trezit la terapie intensiva. Clau mi-a zis ca atunci cand m-au scos din sala si deliram, cand l-am vazut i-am spus cu gura pana la urechi:” Ai vazut iubire cat e de frumos??:)))” E minunea noastra cu cei mai frumosi ochi♥

Din punct de vedere al durerii dupa operatie, primele 3 zile au fost mai dureroase, sa zic asa, dar cu calmante, am facut fata destul de usor. Atunci cand te ridici prima oara din pat simti ca o arsura mai puternica, apoi e tot mai usor. L-am luat pe Alex in brate inca de a doua zi, m-am ridicat si miscat tot de atunci. M-am si fortat putin, pentru ca am vrut sa ma recuperez cat mai repede, iar dupa aproximativ o saptamana de la operatie, pot spune ca durerea s-a atenuat aproape de tot si am putut sa ma misc in voie.

Am fost externata marti dimineata, abia asteptam sa ajungem cu el acasa si sa incepem sa ne obisnuim si acomodam unul cu celalalt. Dupa 3 saptamani inca o facem, incercam sa ne facem un program si sa intram in programul nostru dinainte ( cat de cat ), dar mi-am dat seama ca trebuie timp si rabdare, nu poti reveni peste noapte la ceea ce faceai inainte, pentru ca, cu un nou nascut, nicio zi nu seamana cu cealalta. Dar fiecare merita traita si simtita din plin ( si crede-ma ca o simti ) pentru ca, stau si ma gandesc, cand au zburat deja astea 3 saptamani?!

You May Also Like

19 Comments

  1. 1

    Felicitari!!! Te urmaresc si asteptam cu nerabdare acest articol!! Sa fiti sanatosi. Eu am 12 sapt si abia astept momentul.pupici!!

  2. 3

    Citind postarea mi ai dat curaj, in cateva saptamani voi avea si eu un Alexandru tot prin cezariana si am ceva emoții dar citind desfășurarea lucrurilor m am mai linistit! Să vă trăiască si recuperare ușoară in continuare!

    • 4

      Nu aveti frica de Dumnezeu deloc voi care alegeti sa decideti ziua nasterii in locul lui Dumnezeu. Cezarianele sunt foarte dureroase + recuperarea este foarte grea fata de cea prin nastere naturala, copiii sunt mult mai somnorosi, cu o receptivitate scazuta. Nu te mai lasa influentata de medici ( lor le convine sa aiba totul programat plus ca fac mai multi bani) sau de altele. Nu va mai fie atat de frica si traiti emotia ca nu mai suntem in evul mediu. Acum exista epidurala daca doare chiar asa tare, dar macar ai oportunitatea sa simti pentru cateva ore cum sunt contractiile care nu sunt moarte de om. Cezariana nu este o nastere si nu o sa te poti mandrii niciodata cu fericirea care o simti cand in sfarsit iese bebele din tine si ai muncit pentru asta, ai luptat pentru el. Nu va inteleg, zau asa! Nu aveti pic de curaj si din pacate nu are cine sa va scuture putin sa va treziti la realitate. Mai bine te-ai ruga la Dumnezeu pt ca el nu ne vrea raul, nu a dat nimic din ce o femeie nu poate duce. Pace!

    • 6
  3. 7
  4. 9
  5. 11

    <3 E un frumos! Sa va aduca numai bucurii si sa creasca mare si sanatos.
    Si apropo, atunci cand crezi ca ati facut un program de care va puteti tine, incepe alta etapa de dezvoltare si il da peste cap:))) E funny dar si foarte fain:P

  6. 13
  7. 15

    M-au emotionat randurile scrise de tine, poate si pentru ca urmeaza curand sa traiesc aceleasi sentimente.
    Alexandru este super cute, si ochii lui, intr-adevar sunt foarte frumosi!
    Iti doresc odihna multa si santate amandurora!
    Cu drag!

  8. 17

    Felicitari! Este o frumusete de bebelus! Alaptare lina,crestere usoara si muuuulta rabdare! A, si inca ceva:nu te stresa prea mult cu revenitul la viata dinainte de bebe pt ca viata aia nu mai este. Acum ai parte de o noua viata la fel de frumoasa doar ca mai plina de emotii de tot felul si de momente minunate si mai putin minunate! Adaptare lina! Te pup cu drag <3

  9. 19

    Pacat ca nu ai ales nasterea naturala! Din necunostinta de cauza ai ales fix varianta mai mult dureroasa si uite tot asa nu sti cum e sa te chinui sa dai viata. Pacat, nu ar trebui sa dai un exemplu mai departe promovand cezariana. Copilasul deaia plangea infundat pt ca el probabil dormea si nu astepta sa fie inca deranjat. Fiecare cu deciziile lui dar nu ai facut voia Domnului!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>