Ce Am Invatat Din Primul An Cu Alex

Aveam de gand sa scriu articolul asta imediat dupa ce a implinit Alex un an, insa, cum nimic nu se mai alineaza atunci cand ai un fecior de energia lui acasa, e bun scris si la 1 an si aproape 2 luni :). Si pentru ca vreau sa fie scurt si la obiect, lucrurile pe care le-am invatat si mai mult decat atat, am invatat ca sunt ok si nu trebuie sa mai invinovatesc pentru ele, sunt:


∗ Daca nu ai in preajma proaspete mamici, la fel ca si tine, fa cunostinta cu unele noi, mamici pe aceeasi lungime de unda ca si tine ( cat de cat, nu la tot, pentru ca e imposibil ). Le poti intalni in parc, la locurile de joaca sau pe grupurile de mamici ( recomand cu mare drag grupul La primul bebe, grupul mamelor educate, unde mereu vei gasi un sfat pertinent si mult suport- este singurul grup de mamici din care fac parte ).


∗ Asculta-ti instinctul! Eu intotdeauna am mers dupa ce imi spunea instinctul, in situatii mai delicate in special, si nu a fost rau deloc ca l-am ascultat.


∗ Incearca sa nu judeci alti parinti. Stiu ca e un cliseu, si probabil il auzim atat de des, insa job-ul asta de parinte oricum e unul foarte greu, derutant, despre care nu te invata absolut nimeni nimic…unele lucruri le stii, unele crezi ca le stii, dar de fapt n-ai habar, iar de unele te lovesti din senin si cumva le scoti la capat. Oricum e greu, asa ca nu e nevoie si de judecati din partea altora.


∗ E bine si sanatos sa nu il compari pe copilul tau cu niciun alt copil. Da, impartasesti pareri, sfaturi etc, insa nu te necaji niciodata ca X umbla de la 11 luni, iar al tau de 1 an si un pic nu si-a dat drumul inca. Eu nu am vazut inca copil care sa nu-si fi dat drumul la vorbit, mers sau fara dinti in gura ( la unii le ies foarte repede, la unii treptat ). Sunt atat de diferiti, exact cum suntem si noi oamenii, de altfel. Si eu ma necajeam foarte tare de ce Alex plange atat si alti bebelusi din jur aproape deloc, insa asta a fost el si nu s-a schimbat absolut nimic ca eu il comparam cu unul si altul.


∗ Stiti vorba aia ” go with the flow ” ? Na, cam asa e si perioada asta pana mai cresc si sunt putin mai aranjate lucrurile. Nu te stresa foarte tare ca nu a mancat la ora stabilita de tine sau a trecut de ora de culcare. Nu se schimba absolut nimic daca te stresezi, doar il agiti si pe el 🙂 .


∗ Nu intra in polemici cu alte mame! Mamicia asta poate fi un subiect foarte usor de luat la harta, pentru ca sunt unele persoane care au niste idei foarte bine inradacinate si oricat ai vrea tu sa le spui ca nu-i asa sau ca pentru tine e ok daca procedezi altfel, te vor contrazice pana in panzele albe. Spre exemplu, in vara cand mergeam in parc cu Alex zi de zi, nu de putine ori am primit priviri rautacioase, „judecatoare”din partea altor mamici, cand vedeau ca ii dau lui Alex pufuleti. Pur si simplu ma luam si plecam, cred ca din cauza asta nici nu am legat foarte multe relatii in parc :))). Eu mereu am fost foarte relaxata in ceea ce priveste mancarea lui Alex si niciodata nu am crezut si nici nu o sa cred ca niste pufuleti sau cereale de la Organix seara, din cutie, o sa-i faca rau. Credeti-ma pe cuvant ca nu o sa-i faca! Dar, din nou, e alegerea fiecarei mame cum vrea sa isi hraneasca copilul, de aceea cel mai bine e sa nu intri in polemici cu niciuna. E mult mai safe, credeti-ma!


∗ Copilul nu pateste nimic daca e hranit cu lapte praf. Da, e foarte sanatos si benefic laptele matern, mai ales in primele 6 luni de viata ale bebelusului, insa, daca din orice motiv acest lucru nu a fost posibil, te rog sa nu te simti o secunda vinovata ca il hranesti cu lapte praf.


∗ Nu te speria daca vezi ca, din senin, copilul tau parca se transforma si nu mai e copilul pe care il stiai tu ( ma refer aici daca incepe din senin sa fie foarte marait, sa planga mult sau chiar sa aiba crize de furie ). Alex a avut un episod de genul asta, exact cand am zis ” s-a linistit copilul! ” si a tinut cateva zile. Se tavalea pe jos de nervi si plangea efectiv din senin ( am tot calculat ca e mult prea devreme pentru tantrumuri ) si nu stiam niciunul ce sa-i facem sau cum sa le evitam. M-am speriat de numa’, ca daca asa e copilul meu de acum?! In 3 zile i-a trecut, sunt momente si momente, schimbari peste schimbari, si am impresia ca pana le ies efectiv toti dintii, mereu o sa aiba stari de genul asta, pentru ca mereu simte un disconfort.


∗ E foarte usor sa fii prinsa in „copilul e numarul 1, in rest nimic nu mai conteaza „. Conteaza, inca foarte mult! Eu mereu mi-am facut timp pentru mine si pentru noi doi, impreuna. Da, am avut parte de ajutor, faptul ca bunicii sunt aproape ne permitem sa facem asta, deci, daca ii ai si tu aproape si te poti baza pe ei, fa-ti mereu timp pentru tine si jumatatea ta, fiind fericiti si comunicand mult veti crea o atmosfera calda si iubitoare in casa, ceea ce ii face mai mult decat bine noului membru al familiei. Reusesc sa ma aranjez in fiecare zi, fac asta in primul rand pentru mine, pentru ca, la primul somn al lui Alex, imi aloc 15 minute fix pentru asta, restul timpului ramanandu-mi pentru diverse treburi prin casa.


∗ Nu imi place sa vorbesc mult despre Alex atunci cand ma intalnesc cu persoane care nu au copil. De fapt, imi prinde bine o gura de aer si de schimbat subiectul „copii”. Tin minte cum eram eu cand nu il aveam pe Alex, erau interesante povestile despre copii si nu prea, adica aproape nimanui nu ii place sa auda la nesfarsit discutii pe un subiect care pe ei nu ii priveste, neconfruntandu-se inca cu asta.


∗ Incearca sa nu ai asteptari foarte mari de la copilul tau, cand inca e atat de mic. Ma refer la asteptari de genul sa nu planga, sa fie linistit, sa manance bine, sa doarma si mai bine etc. Avand asteptari de genul asta s-ar putea foarte usor sa fii dezamagita si nu ai nevoie de asta.


∗ Daca ai un copil care doarme in patutul lui e foarte bine, daca doarme doar cu tine iar e foarte bine, daca doarme intre voi doi e bine din nou. Pentru ca e bine absolut orice vi se potriveste voua ca familie, asta e tot ce conteaza.


∗ Noi ne-am spus inca dinainte sa il avem pe Alex ca nu vrem sa aruncam cu banii pe fereastra atunci cand soseste bebelusul. Tentatia e mare, stiu, insa eu zic ca ne-am abtinut destul de bine din a cumpara tone de haine, lucruri complet inutile sau jucarii peste jucarii. De Mos Craciun a primit o carte cu povesti si un catel alb minuscul, pentru ca are unul de ceva timp de care e lipit, la propriu, si ne-am gandit ca poate, poate il putem schima cu unul nou. N-a fost incantat. Nu a fost pentru ca e prea mic acum pentru tot felul de jucarii sofisticate si multe.


∗ Daca vrei sa reusesti ceva cu el si la inceput ti se pare ca nu vei reusi niciodata, nu te da batuta, fii perseverenta. Ma refer daca te decizi sa ii faci un program de somn, vrei sa adoarma seara mai devreme sau pur si simplu ceva ce ti-ai dori sa se schimbe, incearca de multe ori si nu te da batuta. Se poate sa reusesti, se poate sa nu, dar merita sa incerci mai mult timp. Spre exemplu cand am ajuns marti dupa-masa la parintii lui Clau, la Beclean, dupa ce a adormit la 22:00, s-a trezit in scurt timp foarte speriat, urland. Era loc nou, nu am dormit de ceva timp acolo si era cu bunica, nu cu mine sau Clau ( aspecte pe care eu nu le-am luat in seama cand am mers acolo ). A plans cam o jumatate de ora, pana am reusit sa il adormim din nou si l-am lasat in continuare sa doarma cu ea. A doua zi, la somnul de amiaza, aceeasi poveste, nu a vrut sa doarma nicicum, asa ca am iesit si l-am plimbat cu masina sa doarma. Spre seara, cu teama in suflet, am lasat-o pe bunica sa incerce din nou. A adormit usor, fara plans, si a dormit in patutul lui pana dimineata la 8, cu o singura trezire de masa la 7. A treia zi la fel, iar acum, in a 4 a, l-am lasat deja singur la bunici pana maine, pentru ca nu a ramas niciodata fara noi, si noi mereu ne-am spus ca vrem sa il obisnuim la ambii bunici, sa poata sta fara probleme si sa se simta bine. E foarte atasat de toti 4, deci lucrul asta nu e foarte dificil 🙂 .

Sa aveti o seara minunata, eu am stat la masa si am scris cu drag, iar acum ma asez langa Clau pe canapea, sa ne continuam vreo doua filme incepute si neterminate. Hope you enjoy it! ♥

You May Also Like

3 Comments

  1. 1

    Îmi place mult articolul. Sunt la al treilea copil și sa știi ca ai mare dreptate cu toate. Nu e de judecat mama cum naște (natural sau cezariana), nu e de judecat cum își hrănește copilul ( sân sau lp), nu se compara copiii (nici măcar fratii), tb sa fii și femeie și soție, nu doar mama ( sa nu uiți ca ai și soț, sa nu uiți ca ești si femeie și ai nevoie de timpul tău doar pt tine, de timpul vostru impreuna), fiecare mama își creste copilul și reacționează la nevoile lui in funcție de instinctele ei, fiecare mama își cunoaște copilul. Fiecare copil e unic. Bunicii au rolul lor și pt acei care ii au, legătura dintre nepoți și bunici e importantă și frumoasa ( nu degeaba se zice ca bunicii își iubesc mai mult nepoții decât copiii 😁) Ar mai fi câteva de zis dar ce as mai adauga eu articolului tău, este implicarea tatălui și importantă lui in viața copilului. Ca doar e făcut impreuna și e rodul dragostei (nu așa se zice?) 😜 Crestere curată si frumoasa! Te pup cu drag, mămica frumoasa! 😙🤗

  2. 2
  3. 3

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>