Life with a 2 year old

Cum e viata cu un copil de 2 ani in ea? Surprinzatoare, niciodata la fel:) Am trecut prin cateva etape cu Alex pana acum si tot ce pot sa va spun e ca e tot mai fain pe masura ce cresc. Provocarile sunt si ele mari, rabdarea ti-e testata pana la limita in foarte multe situatii, insa pot sa va spun sincer ca imbratisez perioada asta mult mai tare decat bebelusenia.

Alex a implinit 2 ani in 3 noiembrie. I-am povestit cu o saptamana inainte ca o sa fie ziua lui, i-am explicat in fiecare zi ce o sa se intample si ce inseamna asta si chiar a fost constient ca e data o petrecere in cinstea lui si ca o sa primeasca de la fiecare cate un dar ( mare bucurie, Doamne 🙂 ).

E al doilea an in care, cu o seara inainte sa fie ziua lui, stau si coc pancakes pentru a-i forma un mini tort, apoi ii pregatesc pe masa darurile, umflam baloane, iar a doua zi de dimineata ma trezesc inaintea lui si aprind repede cateva lumanari, pentru a avea o surpriza pe cinste. Si chiar are, atat la 1 an cat si acum a iesit atat de incantat si mirat din camera, abia a asteptat sa-si sufle lumanarile si sa sara pe cadouri.

Cum e Alex la 2 ani? Cel mai fericit cand e cu amandoi acasa, impreuna. Cel mai fericit cand e impreuna cu bunicii. Extrem de rusinos in unele situatii, primele minute cand intalneste pe cineva, apoi abia daca se mai dezlipeste de persoana respectiva. In continuare e de nedespartit de Ice, catelul lui alb din plus, oricand simte un mic pericol, teama, nesiguranta, il striga si cauta din ochi pe Ice ( si la gradinita momentan merge cu el ). E foarte reticent in a ma lasa sa il imbrac cu ceva nou ( geaca, ghete ), le vrea doar pe cele pe care le stie si ii sunt comode si la fel e si in cazul mancarii, nu gusta nimic nou ( pentru ca nu e un mancacios din fire, nu e nici curios in a gusta chestii noi ). E pasionat peste masura de tractoare ( si orice utilaj ), are o colectie impresionanta imediat, iar din masina le vede primul, oricat de departe ar fi vreunul si ne atrage atentia asupra lui cu un soi de mirare specifica doar copiilor. Ii place mult acasa, in mediul lui, unde sta si se joaca destul de mult timp si singur, iar cand trebuie sa plecam undeva, ducem cu el o adevarata munca de lamurire. Tine minte absolut orice persoana cu care interactioneaza si o singura data ( in seara asta de exemplu i-am pus apa intr-un pahar de plastic de-al lui si a inceput sa spuna “Ana”, “Ana”, numele unei fetite care a fost in vizita la noi acum vreo 3 saptamani, o data, si a baut ea apa din paharul ala ). De fiecare data cand nu are voie sa faca ceva sau vreau sa se opreasca din ceva, il iau in brate, il rog sa se uite la mine si foarte scurt ii explic ca trebuie sa se opreasca si intelege imediat. Cand vreau sa ne oprim dintr-o activitate care ii place mult ( de exemplu sa iasa de la dus, sa plecam din parc, de la masinute, sa inchidem desenele animate ) ii spun mereu ca mai stam 2 minute, ii arat 2 degete, cand trece putin timp ii mai arat ca stam un deget dupa care se termina si atunci pleaca chiar el singur, fara sa ma mai rog de el, insa trebuie neaparat sa il anunt dinainte ca se va incheia activitatea care lui ii place foarte mult si asa intelege foarte bine. Ne este destul de greu sa planificam ceva cu el ( o sedinta foto, tuns etc ) pentru ca atunci cand vede ca vrem ceva de la el, mai tare se incapataneaza si nu coopereaza ( de ex aseara am vrut sa fac o poza cu el, imbracati amandoi in halate pufoase de baie in fata televizorului, pentru o campanie. I-am explicat, era foarte incantat ca stam pe jos si ne uitam la desene, am adus plapuma si pernele si le-am pus pe jos pentru a fi cat mai cozy, s-a bucurat extrem de treaba asta, iar cand m-am pus pe jos si l-am chemat la desene, s-a intalat in pat si repeta obsesiv Nu Nu Nu :)))) super! ).

E extrem de curios, ar face si desface tot ce ii iese in cale. Absolut tot vrea sa faca de unul singur si spun clar si tare :”TU”, ceea ce inseamna eu ( daca ii pun sa manance, spune Tu, ca mananca singur, cand intra in casa daca vreau sa ii dau jos adidasii spune Tu si se descalta singur, daca vreau sa il spal pe cap spune Tu, si se spala singur- independentu lumii :))) ). E foarte atasat de Clau, tati in sus si in jos toata ziua, nu merge foarte mult pe jos, dar ii place in carucior si ne descurcam bine cu el.

La multi ani, Alexino, sa-ti fie viata o bucurie!

You May Also Like

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>